![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5BG2WZMzBZbG-gdBQVYwtuC8hnPzX-RuKMbB57gZ_GOUSM12H3oX0LAidvtyASK4aqlkP-8NL5VoLo-GBDEJF3DmDVoFr_CqFEzDowGO0JYqiZnrsUiuFXgRpuP81FDt7h-IEB3ri45iP/s200/oeuvre_turc-230x169.jpg)
Unii oameni doresc sa creasca mai repede cu preţul sufletului, pe care, uneori, îl pierd. De aceea ador să fiu copil. Ador să-mi fie frică de necunoscut. Să privesc îndelung la stele. Să pot visa, să fiu recunoscătoare pentru prietenii mei. Să greşesc. Să mă chinui să-mi repar greşeala. Să fiu Micul Prinţ de 1001 de ori.
Am recitit această carte cu întreg sufletul meu. Nu pot exprima în multe cuvinte cum mi-a reumplut sufletul de bucurie şi imaginaţie şi iubire. De lacrimi de tristeţe şi de o dorinţă de a-i scrie acum lui Antoine de Saint-Exupery că Micul Prinţ se află în el şi în sufletul fiecărui copil din omul mare. Visez că oiţa nu a mâncat niciodată floarea, pentru că Micul Prinţ i-a facut rost de o legătoare de piele pentru botniţă.
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcQFoHd9Kg4zTud3qtx5CCJ4eoP-hwPPg8-yDUHuv-b7yg_ePYZebRjk0FHkuHqiw-6hYBqZofkm1uqr_GjLqYoviTf1yUpnlA73qlqIYc5-DcRciqbip8Hm2eAnRQx3BsmjJbHsn7lV_P/s200/oeuvre_herbe.jpg)
Am învăţat să-mi salut stelele atunci când ajung noaptea târziu acasă, şi să le zâmbesc înainte de a
intra în scara blocului. Şi câteodată când se face linişte completă în sufletul meu le aud cum râd. "Iar după ce-ţi va fi trecut durerea (durerea întotdeauna trece), vei fi fericit că m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Îţi va fi dor să râdem împreună. Şi vei deschide uneori fereastra, aşa, numai de drag... iar prietenii tăi se vor mira văzându-te că râzi de câte ori te uiţi la cer. Atunci le vei spune: " Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!" Iar ei te vor crede nebun."
Domnule Saint-Exupery, oriunde aţi fi... Micul Prinţ mereu a trăit în dumneavoastră şi nu a plecat niciunde. Micul Prinţ trăieste pentru totdeauna în mine.
Domnule Saint-Exupery, oriunde aţi fi... Micul Prinţ mereu a trăit în dumneavoastră şi nu a plecat niciunde. Micul Prinţ trăieste pentru totdeauna în mine.
O durere va străbate întotdeauna povestea Micului prinţ.
RăspundețiȘtergereO durere şi o nostalgie pe care oamenii mari rareori şi le mărturisesc unii altora...
Dar copiii au mereu curajul adevărului.
În lacrima lor se vede bine cât de rotund este pământul de pe care fiintele dragi pleacă, rând pe rând, la orele celor mai frumoase apusuri de soare.
Prea repede, pentru a fi ajunse din urmă.
Dar destul de încet pentru a rămâne, pentru totdeauna, în amintire.
S-ar fi născut oare aceste rânduri, dacă Antoine, marele prieten al Micului prinţ, în timp ce se prefăcea că-şi repară avionul, nu ar îngropat în deşert mica, invizibila sămânţă a veşniciei?
Ar fi dat oare atâtea ramuri povestea, dacă nu ar fi existat "sângele" care să hrănească rădăcinile acestui bătrân copac?
Seva Iubirii, urcând înăuntrul lui, către milioanele de frunze foşnind în bătaia vântului?
Vântul vremii... Cel ce spulberă cuvintele precum nisipul, lăsând, însă, în sufletele atinse de faptele dragostei, glasul unui copil...
Multumesc. Pagina ta mi-a adus aminte.